TASHY: Daca Omar Hayssam avea un “profesor”, eu de ce sa nu am? Fiecare om are un profesor, mai mare sau mai mic in grad, in functie de buzunar. Eu nu-mi permit sa am unul mare, dar incerc sa am un mentor sau macar un profesoras caruia sa-i mai strecor cate un gand, cate o spaga intelectuala. Iar spaga mea se traduce prin publicarea sporadica a cate unui articolas care ma inspira.
Uite asa m-am trezit cu un articol de toata bafta, scris de domn profesor OV, care parca-mi citea gandurile despre virilitatea intelectuala a primului om in stat. Nu ca n-ar fi viril, Doamne fereste, dar ma gandesc doar la “intelectualismul” ospatarilor de la Ciresica. Va dati seama ca acolo trebuie sa fii doctor in stiinte ca sa servesti la mese? Caci doar acolo chefurile presedintelui au o tenta de negocieri de stat si chiuiturile maneliste au aere de declaratii politice !
OV: Presedintele Romaniei nu mai este cunoscut, demult, decat prin injuraturi, indecenta si grobianism. intr-un cuvant: vulgaritate. Din nefericire, aceeasta eticheta nu-i poate face prea mult rau omului politic Basescu. Chiar ii place! Se simte cunoscut! Asa stie el sa fie persoana publica!
Romanul „mediu” nu-i neaparat o oglinda a politetii de tip britanic. El mai iese la „cate una mica cu baietii”, mai scuipa pe strada cand nu-l vede nevasta, se mai scarpina in zone „adiacente” atunci cand il vede toata lumea, mai sparge-o samanta-n fata blocului, mai ranjeste pofticios la vreo forma blonda si-si mai introduce in mod savant diverse parti anatomice atunci cand il sicaneaza vreunul in trafic.
Romanul „mediu” te mai si-njura-n fata si te mai si pocneste daca-l enervezi la ceas de seara: cu vorba, cu palma, cu scuipatul sau cu sticla! Media comportamentala n-are cum sa fie mai buna sau mai rea. astia suntem! Unii mai educati, altii mai putin, unii mai culti, iar altii n-au citit o carte-n viata lor. in definitiv, suntem oameni si fiecare se comporta in public asa cum i-a dat Dumnezeu minte si parintii „cei 7 ani de-acasa”.
Mai este Basescu liber? Sa injure?
Un singur cetatean al Romaniei nu are voie insa sa mai fie „om”. El nu-si mai apartine lui insusi ci doar natiei care-a facut eleganta/prostia sa-l aleaga. Acesta este, in actualul sistem constitutional romanesc, Traian Basescu. Din nefericire pentru domnia sa, presedintele, din momentul in care a acceptat inalta pozitie de presedinte al statului, si-a pierdut acea libertate a injuraturii pe care restul romanilor inca o mai au.
Exista insa un interesant curent de opinie propagandista precum ca „si presedintele e om”. Cei care sustin asta, chiar si sustinatorii sinceri basescieni, nu inteleg deloc ce inseamna sa fii presedinte de republica (sau sef al statului – cum ii place domnului Basescu sa mutileze public rostul Palatului Cotroceni !)
Oricat ar dori domnia sa sa ne insufle aceasta idee, el nu poate fi o medie a cetatenilor ci trebuie sa fie cel mai bun dintre ei. Nu are cum sa adopte comportamentul mediei romanilor, ci trebuie sa ii conduca prin respect, prin diplomatie, prin puterea exemplului personal. Presedintele trebuie sa fie perfect prin comportamentul sau (diurn si nocturn), nu trebuie doar sa declame sughitand mistocareste: „sunt perfect, doamna”!
Bancul sexist, misoginia, grobianismul, indecenta si barfa nu ar trebui sa apartina institutiei presedintelui, ci vulgului, cartierului, strazii, suburbanului. Clasa unui presedinte nu se vede prin cantitatea de rasete de carciuma pe care le provoaca, ci prin cantitatea de respect pe care o obtine pentru tara sa.
„Hai sa ne luam de ciuf”
Ca sunt reale sau nu, toate informatiile din presa referitoare la presupuse abuzuri din partea familiei Basescu, prea putin conteaza. Conteaza doar ca presedintele (si implicit Romania!) s-a pus pe el insusi in aceste ipostaze jenante de care afla nu numai romanii, ci si altii, pe la alte cancelarii. Mai mult decat atat, devine jenant ca proprii membri de familie il pun pe presedinte in situatii penibile.
Si mai curios este ca presedintele protejeaza sau chiar incurajeaza iesirile cel putin ne-elegante ale fratelui sau fiicei sale. Iar responsabilitatea unui presedinte, ca o vrea su nu, se transfera si asupra membrilor familiei sale. (Apropo, nu am auzit, pana acum, de clanurile familiei lui Ion Iliescu sau de cele ale lui Emil Constantinescu!!!) Dar asta probabil ca tine de spiritul de turma, poate de lipsa de rusine, poate de un oarecare dispret, in niciun caz de vreun oarecare spirit academic pe care presedintele l-ar putea avea sau nu.
Secventele periodic filmate ale unui Traian Basescu iesind turmentat … din diverse carciumi la ore tarzii din noapte, urcandu-se baut la volan sau tragandu-se de bracinari cu niste muncitori pe-un santier n-au cum sa faca bine imaginii institutiei presedintelui Romaniei. Chiar daca a uitat, el reprezinta o tara, o institutie si abia la urma, daca mai e timp, propria persoana. Caci, se pare, in ultimul timp restaurantul joaca rol de Chatham House pentru colericul nostru presedinte si sudalma rol de conferinta de presa matinala.
„Ha, ha, ha….pasarica”!
In timp ce alti sefi de stat tin conferinte despre dezvoltare sau politica externa pe la diverse tribune academice, al nostru bate carciumile nocturne de pe litoral dimpreuna cu zeci de structuri de securitate, salvari, pompieri, armata, primari si alti prefecti. Oameni care vad, inteleg si se crucesc ! Cui ii pasa? „Omul-presedinte” sa se simta bine !
In timp ce alti diriguitori europeni sunt invitati sa dezbata in comun principii si politici pentru viitor, al nostru e invitat la degustari de tuica pe la terasele estivale unde se danseaza geamparalele turistice ale unor vesnice ministrese blond-dezgustatoare!
Hic! Pardon….Scuzati! Sictir!
„Ticalos, imputit, nesimtit, gaozar, pasarica, o sa te iau de ciuf” etc, asta sa fie limbajul unui presedinte?
Carciumi, sprit, manele, glume sordide, injuraturi, palme, rasteli catre contestatari si poante deocheate: asta sa fie comportamentul presedintelui Romaniei? Comportamentul lui „ba pe-a ma-tii” poate ca o fi specific romanesc, dar nu poate fi specific unui presedinte de tara care-ar vrea sa ne conduca!
Ce-ar fi sa vedem, maine-poimaine pe presedintele Germaniei la un „Brudenschaft” in Munchen taman in Marienplatz, pe presedintele Poloniei dansand polka la vreo serbare populara sau pe Regina Marii Britanii altoindu-i o „zmetie” vreunui republican? De la comportamentul CAP-ist al unui Hugo Chavez sud-american pana la atitudinea populista a unui Basescu est-european e distanta mare. si totusi, se pare, diferentele de abordare nu sunt prea mari!
N-am asteptat de la Traian Basescu sa fie un fel de „arbiter elegantiorum” in politica romaneasca, dar am fi asteptat macar retinere si demnitate pentru inalta functie pe care o ocupa (speram !) vremelnic daca a propriei persoane si familii nu se poate.
TASHY: Fiecare Presedintie are “obsesiile” ei politic-locative. Francezii au Versailles-ul pe care-l folosesc ca pe o moneda de schimb, britanicii au Buckingham-ul Reginei si rusii au Kremlinul. Noi, romanii, avem Golden Blitzul. De fapt, de cand l-a daramat, doamna Maria Basescu ne-am procopsit cu Ciresica. De acolo se fac marile politici. Si daca o sa se supere doamna Maria pe Ciresica, ce o sa ne facem? O sa ascultam hahaiturile prezidentiale din Gara Neptun?
P.S. Ii multumesc domnului profesor pentru “mostra” sa de talent (si pentru exclusivitate), nu inainte de a-i adresa o intrebare legitima, zic eu: Exista in Romania vreun om care sa indeplineasca toate criteriile unui OM DE STAT?
Exista:MS REGELE MIHAI I