Nu e banc. Stiu ca poate suna a banc, dar nu este. Traian Basescu a fost facut cetatean de onoare al localitatii Tiganca, din Republica Moldova. Acest eveniment face parte din “misiunea” domniei sale in Kabul … pardon … Cahul. Bancul ar fi fost exhaustiv daca localitatea se numea “Tiganca imputita”.
Trecand de la un registru amuzant, intr-unul mai serios, eu, ca si cetatean roman, nu sunt de acord cu declaratia presedintelui Basescu, conform careia Nimeni nu ne poate convinge ca avem alt sange decat moldovenii”.
Trebuie sa fim foarte corecti si sa spunem ca Romania a facut foarte multe pentru Republica Moldova. Dar aceasta iubire a fost unidirectionala. Am fost de foarte multe ori la Chisinau si nu m-am simtit niciodata ca fiind “frate” cu ei. Nu auzeam nimic altceva limba rusa, greu scoatei de la ei si un cuvant in limba romana, iar acela era o “rautatate” la adresa ta. Ma simteam strain in acea tara, nici gand sa ma simt ca la mine acasa.
Extrapoland, ca si cetatean roman, nu prea sunt de acord ca Romania sa ofere un sprijin de 100 de milioane de euro, bani nerambursabili, Republicii Moldova. Si asta nu pentru ca nu am spirit caritabil, ci din cauza unei intrebari cat se poate de legitime: Cum poti “mantui” tu alta tara, cand noi nu suntem nici pe departe de a fi “mantuiti”?
Mai mult de atat, ce fel de relatie e asta, cand numai o parte iubeste, recte Romania, iar cealalta parte ne considera “frati” numai cand sunt cu adevarat infundati? Iubirea, “fratia” sincera nu trebuie sa fie neconditionata si bidirectionala?
O dai pe mana globalizarii la mantuire completa ca doar e tziganca si primesti alta in rate.