Traim vremuri de haos, degringolada, seceta, foamete etc, sindicalistii sunt tot mai vehementi ca niciodata pana acum, bani nu mai sunt, locuri de munca nici atat, turism nu avem, autostrazi nu, pana la urma ce s-o mai dam pe ocolite, nu mai avem nimic. Cu toate acestea, ne permitem un buget de 70 de milioane de euro pentru branduirea Romaniei. Sa branduiesti ce? Sa impachetam situatia de mai sus in cutie de la Louis Vuitton. Nu prea merge. O sa-si dea lumea seama ca totusi continutul cadoului este fake. Dar stiti care e chestia? Pacaleala o sa mearga doar o data. Exact ca in bancul ala cu ciobanul, lupul si satenii. O sa-i pacalim noi o data ca e frumos la noi in tara, de doua ori, de trei ori, ei tot o sa vina, si cand o sa ne facem tara frumoasa (mi-e greu sa cred!), nu o sa ne mai creada nimeni.
Profesorii mor de foame, au de primit o marire de salariu prevazuta in lege, lucrurile merg din ce in ce mai prost, bani tot mai putini, dar noi tot viteji suntem. Aruncam cu bani in stanga si in dreapta, fara regrete, fara sa clipim. Haideti sa va spun o noua isprava demna de rasul curcilor.
Potrivit unei stiri aparute in Jurnalul National, “pentru alegerile europarlamentare din 7 iunie au fost tiparite 22 de milioane de buletine de vot. Un numar foarte mare avand in vedere absenteismul anuntat in sondajele de opinie cat si de la alegerile anterioare. Sunt milioane de buletine de vot in plus, 17 milioane de buletine! Nici mai mult, nici mai putin, ceea ce ridica serioase semne de intrebare in ceea ce priveste corectitudinea alegerilor. Folosirea lor totala si contabilizarea in procesul electoral ar insemna vicierea substantiala a rezultatului alegerilor.”
Pe langa tonele de hartie si bani pentru tiparire aruncati pe apa sambetei, pe langa portita foarte larg deschisa pentru frauda electorala, ma mai enerveaza un lucru. Chiar ma scoate din sarite. Cand e vorba de interesul lor, banii sar gramada in stanga si in dreapta. Cand trebuie sa dea explicatii pentru faptul ca lumea moare de foame, cetatenii nu mai au bani, ei vin umili, cu capul plecat, chiar aparent rusinati (cu toate ca obrazul le este foarte foarte gros), si dau vina pe guvernari anterioare, pe lipsa banilor, pe Dumnezeu, pe vremurile grele prin care trecem, pe criza financiara, pe alinierea gresita a stelelor, pe oricine, in afara de ei.
Din cauza nesimtirii lor, populatia devine tot mai neinteresata de tot ce tine de managementul tarii, drept dovada si absenteismul urias de la aceste alegeri. Stiti cum o sa ajungem in scurt timp? The land of choice without choosers. Si asta deoarece o meritati cu varf si indesat. Nesimtitilor!
Ceea ce spuneti dumneavostra….de fapt ceea ce simtiti….nu este singular. Toti resimtim, periodic, aceeasi neputinta in lupta cu sfidarea generala a politicienilor. Sfidarea nu este singulara. Ea exista si in alte tari si in alte sisteme. Dar in Romania ea este ridicata la rang de virtute. Dupa cum va spuneam anterior, bunul simt si cinstea merg cu capul plecat in Romania.
Asa este cum spuneti. Uitati-va la TV. Observati-i cum isi dau coate, cum se imbrancesc sa mai apuce o bucata de friptura buna de la masa noastra desi gura le este unsuroasa si abia mai pot clefai bucatile pe care le-au furat deja.
Astfel, politica in Romania pare desprinsa din ospetele scabroase descrise in romanul Gargantua si Pantagruel.
O.M.
Nu consider c? tip?rirea a milioane de buletine de vot este problema. În fond c? nu au mers cet??enii la vot este ceva minor. Tip?rirea buletinelor era necesar? pentru a asigura dreptul constitu?ional la vot al fiec?rui cet??ean cu drept de vot. Adormirea românilor este ap?s?toare dar în acela?i timp ?i o lips? de con?tin?? civic?. Democra?ia presupune ?i obliga?ii nu doar drepturi. Faptul c? nu ai pe cine alege este evident, dar vina este a fiec?rui aleg?tor care nu a votat. Cei care au mers la vot sunt în mare parte persoane active politic sau dependente de un ?ef, primar, patron, etc. Astfel cî?tig? cei care sunt mai bine organiza?i. Cît despre caracterul politicianului român nu cred c? exist?. Trecerea brusc? de la dictatur? lademocra?ie scoate la iveal? lipsa oamenilor preg?ti?i s? conduc?. Nu au tradi?ie nu au repere, nu au trecut (democratic) bineîn?eles. Portretul omului politic este un condamnat penal, doctorand în ho?ie chiar ?i prin modul cum a ob?inut diploma, un om f?r? coloan? vertebral? care se face frate ?i cu dracu s? treac? de la un partid la altul, un slugoi la str?ini ?i musai afacerist ?ovin. Un uituc nevinovat, un copil pur dar adoptat aciuit pe la Guvern ?i Senat mare om dar nu de stat. Un butoi plin de rahat care pute neîncetat pe terenul parcelat.
esti tare frate pe plan local ii iei piinea lui badea mircea pacat ca nu stiu ce generatie esti generatia mea se spune ca a facut revolutia imi este rusine sa ma identific cu bulangii astia care sint din aceasi generatie si tirfele astea care sint mari ministrese si parlamentarese europene (pune in discutie si miliardele imprumutate ptr rominica xi platite de noi din aceleasi motive pe care le-ai expus mai sus din partea mea le dedic la astia niste Mafia sau Parazitii nu ca ma omor cu muzica asta da autocenzura in zilele astea se impune) CE N-AU REUSIT COMUNISTII AU REUSIT ASTIA ai sa vezi pe google earh o mare gaura neagra in loc de rominica
Regretul meu porneste de la faptul ca suntem un popor binecuvantat. Romanii sunt recunoscuti in lume pentru inteligenta lor (fac abstractie acum de alte “recunoasteri” pe care le avem), la fel de cunoscute si ravnite sunt si resursele noastre naturale. Tot ceea ce facem de la 1989 incoace este un lant nesfarsit de alegeri gresite, interesate din care doar un procent foarte mic are de castigat. Aproape tot ce am avut bun s-a dus pe apa sambetei iar ceea ce a ramas se afla in acelasi proces. Vorbim adesea (fara sa gandim prea mult) despre evolutia omului dar ceea ce acesta sufera defapt este o continua involutie. Ne degradam pe zi ce trece, standardele morale au scazut atat de mult incat nici constiinta nu ne mai mustra. In fiecare zi suntem pusi in fata unor alegeri carora le si traim consecintele. Este mult mai usor sa aratam cu degetul decat sa privim in oglinda. Cred ca suntem victimele propriilor noastre alegeri.
multumesc mult prietene pentru vorbele frumoase!
Multumesc colega pentru mesaj! Ne vedem la examene
)
Sunt nascut in 1986. Eram mic cand la revolutie, nici 4 ani!