Am observat ca este mare frasuiala privind “debarcarea” lui Mircea Geoana de la sefia Senatului Romaniei. Sincer, mi-e cam mila de omul asta. Pot afirma, fara sa gresesc, ca este un “ratat” politic.

Si am argumente foarte solide cand ii lipesc aceasta eticheta: 7 infrangeri de cand a preluat sefia PSD-ului (atat locale, parlamentare, europarlamentare si prezidentiale, cat si infrangerea in fata lui Victor Ponta la Congresul extraordinar al PSD-ului).

Mai ales dupa ce a pierdut sefia partidului, Mircea Geoana este tot mai predispus la atacuri surpriza venite din partea oamenilor la care se astepta cel mai putin. Scaunul de “al doilea in stat” i se clatina tot mai tare, multi fiind cei care ravnesc la acest statut. Pe la TV au aparut tot felul de asa-zisi formatori de opinie, din tabere politice, sau reprezentanti ai societati civile care au afirmat ca destituirea lui Geoana nu este constitutionala.

Haideti sa lamurim si acest aspect, deoarece mi se pare ca este punctul cheie al acestei discutii. Potrivit Regulamentului Senatului Romaniei, articolul 30, Geoana poate fi revocat in una dintre cele 4 puncte ale articolului:

(1) Revocarea din functie a presedintelui Senatului poate fi propusa la cererea a minimum o treime din numarul total al senatorilor, in cel putin una din urmatoarele imprejurari:

a)   Incalca prevederile Constitutiei;

b) Incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului sedintelor comune.

(2) Revocarea din functia de presedinte al Senatului poate fi propusa si de jumatate plus unu din numarul total al senatorilor.

Contestatarii lui Geoana sau cei care doresc sa-i ia locul la presedintia Senatului nu trebuie sa recurga neaparat la primul punct al Regulamentului (ceea ce presupune ca trebuie sa-i gaseasca un nod in papura – incalcand Constitutia sau Regulamentul Senatului) si pot apela foarte usor la punctul al doilea, si anume votul pro-revocare a unui numar de 50%+1 dintre senatori. Si asta in contextul in care grupul PD-L este format din 52 de senatori, numar suficient pentru a forma o majoritate.

Cel putin asa pare sa sune din Regulament. Totusi situatia nu sta chiar asa. Se pare ca nici aceasta varianta nu merge. De ce? Din cauza faptului ca articolul 30, aliniatelele 1 si 2 din Regulamentului Senatului au fost declarate neconstitutionale de Curtea Constitutionala, decizie 601 din 14 noiembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial pe data de 17.11.2005.

Asadar, potrivit site-ului ziare.com, revocarea presedintelui Senatului poate fi solicitata numai de grupul parlamentar care l-a propus, cel al social-democratilor in acest caz, nu de catre reprezentantii altor partide parlamentare.

Cu toate astea, parerea mea este ca Mircea Geoana trebuie sa “abdice” de unul singur. Motivele le-am explicat aici.

P.S. Se tot vehiculeaza numele liderului maghiar, Marko Bella, pentru presedintia Senatului Romaniei. Din partea mea, nu ma deranjeaza absolut deloc ca este ungur, si ca poate deveni al doilea om in stat. Dar ganditi-va cum suna asta pentru ultrasii nationalisti: Daca Traian Basescu ar fi suspendat, presedintele interimar al Romaniei ar fi Marko Bella. Vadim la ora asta cred ca face spume.

Am spus-o clar si in campania electorala, nu mi-e rusine s-o spun nici acum: Imi place Crin Antonescu! Mai mult de atat, a fost singurul politician pe care l-am votat fara strangere de inima, de cand am implinit 18 de ani.

Totusi, cu toate ca are unele derapaje surprinzatoare pentru nivelul sau politic, il putem suspecta de foarte multe lucruri, insa de naivitate nu.  Cu toate acestea, dupa ce s-a reales pentru sefia PNL-ului,  primele cuvinte ale sale au atins utopicul, daca ne raportam la realitatea romaneasca, la reperele valorice care se promoveaza si la care se raporteaza majoritatea cetatenilor: “Voi aduce PNL la 30% la parlamentarele viitoare!”

A nu se intelege ca sunt fan PNL. Am trecut de ceva vreme de febra asta cu partidele. Nu exista partid in Romania care sa nu aiba uscaturi. Si PNL-ul are uscaturi, si PD-L, si PSD. Totusi, vreau sa demontez entuziasmul absurd al Crinului si sa afirm ca in Romania un partid precum PNL nu o sa ajunga niciodata la 30%. Si stiti de ce? Ca nu se muleaza pe sistemul de valori al electoratului romanesc.

Ce-si doreste electoratul romanesc pana la urma de la politica/politicieni? Proiecte fezabile, doctrine, discursuri istorice? Neah! Nici gand. Electoratul din Romania este ahtiat dupa manele (si genul muzica, dar mai ales stilul de viata), este innebunit dupa circ (dupa cine croseteaza mai frumos la TV, dupa cine da cu mopul, dupa cine danseaza cat mai bizar, dupa cine lipeste cele mai multe bancnote pe fruntile manelistilor etc.).

In Romania, un om serios, un om caruia nu-i gasesti multe defecte, un om care refuza se intre in hora cu relicvele politice, un om care are retorica, are logica, nu o sa aiba succes. Stiu, suna paradoxal, dar aceasta este crancena concluzie. In tarisoara noastra daca nu esti cu susul in jos, daca nu vei calca in picioare bunul-simt, cultura, gramatica si reperele valorice, esti de mare porc si nu te poti considera un om de succes, care resursciteaza milioane de oameni (chiar peste 5 milioane la numar) si-i inghesuie buluc la urnele de votare.

In concluzie, Crin Antonescu si-a ales gresit tara, si-a ales gresit natura electoratului-receptor, si-a ales gresit mesajele politice, si-a ales gresit reperele valorice pe care le-a chemat in partid, si-a ales gresit vocatia. In Vest probabil ar fi avut mare succes, aici clar ca nu are. Credeti ca el este de vina pentru “esecele” sale pe plan politic? Normal ca nu. Atunci cine? Bingo! Profilul tarii, profilul electoratului din Romania. Sfat? Sa candideze pentru o functie in PE sau una in viitorul Executiv al UE si sa o lase mai moale cu politica damboviteana.

Va dati seama ca Europa de Vest s-a aprins la auzul crimei comise de Marian Clita, mai ales ca cetateanul respectiv provine dintr-o tara “cu probleme”, care a fost, nu de putine ori, demonizata, atat de presa , cat si de autoritatile din Occident.

Dupa ce ni s-au lipit etichete de “hoti”, “tigani”, asta ne mai lipsea – sa ne lipeasca eticheta de “criminali de top”. Mai grav este ca eticheta aceasta nu a fost pusa de jurnalisti, ci chiar de oficiali ai Politiei din Danemarca.

Investigator sef al politiei din Copenhaga a declarat ca: “Romanii nu au scrupule. Te vor omori pentru 100 de coroane (n.r. 15 euro). E o cultura complet diferita decat a noastra”. Rene Hansen, ofiter de politie de la sectia pentru combaterea prostitutiei din Copenhaga a afirmat ca: “Viata nu are aceeasi valoare pentru ei (n.r romanii) cum are pentru noi”. Tirajul acuzelor din partea autoritatilor daneze nu s-au oprit aici, Dan Sorensen, seful sectiei de politie de la sectia Copenhagen City afirmand ca “Romanii sunt cei mai bine reprezentati intre infractorii care vin din afara. De cand Romania a intrat in UE, problemele cu romanii au crescut exponential”

Stiti ce ma indigneaza cel mai mult? Problemele astea exista, sunt foarte grave, iar statul roman da din mana a lehamite, plasand astfel de probleme in josul listei de prioritati. Pentru cultura generala a ministerului de externe, totul pleaca de la imagine si credibilitate. Daca noi nu reusim sa ne rezolvam problemele astea de imagine, cum mai putem vorbi de conceptul de “afaceri externe”? Ce vest european sanatos la cap se va incumeta sa-si dezvolte afaceri in tara “criminalilor de top”?

P.S. Una dintre greselile strategiei de promovare/branduire a Romaniei a fost aceea ca asa-zisii specialisti in PR au pus foarte mult accent pe locurile splendide din tara noastra, insa au omis sa le “vorbeasca” strainilor si despre oameni, despre romani, asa cum sunt ei, scotandu-le in relief punctele tari. Am urmarit cateva spoturi de promovare ale unor tari precum Croatia, Ungaria, Austria, Elvetia, iar specialistii in PR de acolo au insistat sa le prezinte “potentialilor clienti” si fata oamenilor care locuiesc acele splendide locuri. Degeaba locurile sunt frumoase, daca ele sunt populate de canibali, nu?

Satul pana peste cap de jocurile de cea mai joasa factura de pe scena politica – un motiv suficient pentru care am evitat sa abordez astfel de subiecte pe blog in ultima vreme, m-am decis sa vorbim un pic si despre Justitia din Romania.

Nu sunt nici pe departe specialist in domeniu, nici macar nu am avut treaba cu vreun Tribunal (si Doamne ajuta sa nu am vreodata) dar lucrurile care se intampla in justitie ajung din urma natura lucrurilor care se petrec in politica, recte penibilul. Pana la urma, de ce vorbim de politica si justitie ca fiind doua entitati complet diferite si independente una de alta? Credeti-ma pe cuvant ca nu sunt. Realitatea romaneasca ne-a demonstrat ca cele doua concepte merg mana in mana, se ajuta una pe alta, se sprijina si isi dau una alteia de … mancare.

Vreau sa trec in revista momentele absolut jenante prin care au trecut diversi judecatori, incercand sa dea o explicatie cat mai obiectiva a motivatiilor lor. Motivatiile numai obiective nu au fost si mintea m-a trimis inspre 2 coordonate daca ar fi sa ma raportez la justitie: justitia de pe vremea lui Iisus si justitia ca ora de dirigentie.

In cazul primei clasificari, am mai discutat aici, cand am vorbit de cazul “Gigi Becali”: “Uitandu-ma zilele acestea la televizor si vazandu-i pe acei oameni, automat m-am teleportat inapoi cu 2000 de ani si mi-am adus aminte cum se aplica legea pe vrea lui Iisus, si cine dadea sentinta finala.In acele vremuri, Iisus si Barabas erau ridicati pe … scena, iar publicul adunat la acel eveniment decidea cine sa moara si cine sa traiasca. Pentru opinia publica nu conta ca Barabas era un hot, iar Iisus era fiul lui Dumnezeu. Ei judecau acel fapt in functie de niste criterii care nu aveau nicio tangenta cu vreun sistem judiciar.”

Conceptul de “justitia privita prin ochii unui elev care participa la ora de dirigentie”, unde dirigintele mustra elevii, ii trimite la coltul de rusine, cauta ca “vedeta” clasei sa fie mereu un exemplu pozitiv pentru cei din jur, daca nu, sa fie scos drept tap ispasitor, poate fi demonstrat prin motivatia JUDECATORILOR (nu a jurnalistilor, nu a cetatenilor care se strang la o bere la un meci) pentru arestarea preventiva a primarului Craiovei, Antonie Solomon: „Faptele lui Solomon pot da un exemplu negativ (societatii si) celor care se apropie de acest fenomen”. (Gandul)

Poftim? Asta e meseria unor judecatori dintr-o tara a mileniului 3, membra a Uniunii Europene? De a emite judecati de valoare si a arata cu degetul cine este exemplu negativ si cine este pozitiv pentru societate? Wow. Va mai vine sa va judecati?

Este demonstrat faptul ca o forma de organizare statala ajunge la saturatie in maxim 50 de ani. Comunismul a fost privit la inceput ca pe o mare speranta, dar si-a aratat limitele dupa aproape 50 de ani, perioada  in  care oameni  au strans in ei frustrari de nedescris, concretizate intr-o Revolutie sangeroasa, avand ca singur scop libertatea.

Dupa 20 de ani de asa-zisa libertate si democratie, oamenii au aceleasi frustrari. Din ce in ce mai multi romani au ramas fara locuri de munca, sunt indatorati la stat si la banci, statul s-a imprumutat cu sume colosale la FMI pentru a plati … pensiile si salariile (?!), tinerii nu mai vad tara asta ca pe o perspectiva, alegand sa o paraseasca, iar viitorul Romaniei este tot mai intunecat.

Am discutat cu cativa prieteni despre acest lucru, iar ei mi-au spus ca “intr-adevar, tara asta se indreapta spre dezastru, dar macar nu s-a lasat cu impuscaturi ca in 1989″. Ganditi-va doar ca au trecut abia 20 de ani de la Revolutie, iar lucrurile merg din ce in ce mai prost. Imaginati-va doar cum ar arata Romania dupa 50 de ani de republica semi-prezidentiala. Daca deja dupa 20 de ani s-a infiripat in oameni stari de spirit distructive, ganditi-va doar sub ce forma vor refula dupa inca 30 de ani! Nici nu vreau sa ma gandesc!

Este foarte clar ca actuala forma de stat si-a aratat limitele. Republica nu mai functioneaza. Si stiti de ce? Ca nu vom gasi in tara asta de manelisti un cetatean fara vicii, educat, manierat, cinstit, sobru si integru care sa ne conduca pe bune, sa urmareasca interesul tuturor si sa lase la o parte micile interese personale meschine. Cetateanul, ajuns printr-o conjunctura fericita sau mai putin fericita in fruntea statului, a demonstrat ca nu isi poate depasi conditia de om politic, ca sa devina un OM DE STAT si sa poata conduca o tara din aceasta postura.

Ne-a mai ramas o ultima speranta: Monarhia constitutionala. Nu stiu daca si ea va functiona, dar macar vom avea garantia ca o majoritate in parlament nu va fi contestata de rege/regina. Macar lucrul asta il vom avea bine conturat: principiul de baza al democratiei, si anume, majoritatea – 50%+1 – va conduce.

Ajungand la acest subiect – monarhia constitutionala, vreau sa va invit la dezbateri. Credeti ca monarhia ar rezolva multe dintre problemele republicii? Credeti ca exista sanse ca monarhia sa se intoarca?