Romania tine mortis sa nu depaseasca stadiul de stat medieval in ceea ce priveste legislatia, in sensul in care legile sunt facute pentru a nu fi aplicate intocmai, mereu existand o cale de scapare sau de ocolire a ei. Vi se pare normal ca o institutie abilitata a statului sa se autosesizeze? Presupunem ca raspunsul este afirmativ. Dar intrebarea retorice care intervine este “Cand a existat asa ceva in Romania?”
Daca pe strada doi indivizi se iau la bataie, si politia intervine, in sectia de politie lucrurile stau altfel. Cei vinovati nu pot fi incadrati pentru fapta comisa, pana cand nu depun plangere penala, cu toate politia este martora si nu ar mai fi necesara o plangere. Pana la urma ce reprezinta plangerea penala? O adresa oficiala inaintata organelor de politie de catre prezumtiva victima, in contextul in care organele de politie nu au fost la fata locului.
Si ca sa trecem la un exemplu cat se poate de concret, luam un caz recent petrecut in Constanta, in care un cetatean este vatamat corporal cu autoturismul de catre un alt cetatean (nu ne intereseaza numele, functia parintilor sau alte chestiuni colaterale, ci doar speta). Ce ne comunica Politia Rutiera Constanta in aceasta speta? “In cazul in care partea vatamata nu doreste sa depuna plangere penala impotriva autorului accidentului, raspunderea penala a faptei este inlaturata. Cel care se face vinovat de producerea evenimentului va fi cercetat contraventional, nu si penal”. Cu altfel cuvinte, legiuitorul, atunci cand a creat legea cu pricina, a lasat, voit sau nu, portite de ocolire a ei. Acest principiu incalca o alta lege constitutionala, art. 16 din Constitutia Romaniei, “Nimeni nu este mai presus de lege”, creand, astfel, un efect foarte periculos pentru o buna functionare a societatii: Daca cel care produce un accident, convinge sau cumpara “tacerea” victimei, scapa nepedepsit si, deci, este mai presus de lege.
Un alt exemplu s-a petrecut tot la Constanta, in care doua clanuri interlope s-au batut cu arme neletale. Scenariul este identic ca cel prezentat mai sus: Nu exista plangere, iar in loc de acuzatii de genul “vatamare corporala grava”, “tentativa de omor premeditat” sau “organizare in grupuri criminale”, faptasii sunt incadrati intr-o alta fapta mult mai blanda precum “tulburarea linistii publice” si sunt pedepsiti pentru altceva in loc de ceea ce ar merita.
Pana cand Romania nu va intelege si respecta un principiu de drept existent din vremea romanilor, care spunea ca “Justita este oarba”, unde fapta este judecata, si nu persoana, pana cand Codul de Procedura Penala nu va fi revizuit, blocand toate portitele de ocolire a prevederilor legale, Romania sa nu aiba pretentia de a se caracteriza ca fiind un stat de drept sau un stat in care justitia functioneaza.
