Ce-mi place de Emil Boc cand gaseste cele mai penibile argumente care sa inveleasca un lucru evident pentru toata lumea: ca-l asculta neconditionat pe Traian Basescu si executa ordinele fara sa clipeasca!
Imi place foarte mult ca incearca sa pastreze unele aparente ca ar avea demnitate si personalitate. In realitate, Emil Boc are personalitate si demnitate, insa sufletului lui arde de frustrare, i-ar veni sa maraie aidoma lui Vasile Blaga si sa refuleze dupa toti acesti ani de umilinta la care s-a pretat. Totusi, de ce nu o face?
Din acest punct de vedere nu-l inteleg pe Emil Boc. Cu toate ca multa lume si-a facut o imagine proasta despre Boc, domnia sa este profesor universitar si un om extraordinar de istet. El a cazut in derizoriu si in mediocritate de cand a inceput sa joace un rol ce nu ar fi trebuit sa i se potriveasca niciodata. Si nu inteleg de ce face toate astea.
Spre exemplu, dupa consultarile de la Cotroceni, acesta a afirmat urmatorul lucru: “Am lasat la latitudinea sefului statului, potrivit Constitutiei, dreptul de a desemna premierul care in jurul PD-L sa formeze viitorul guvern”. Empiric vorbind, ce s-ar fi putut intamplat daca Emil Boc ar fi spus “stop” umilintei si ar fi refuzat sa se mai “supuna” lui Traian Basescu? Va spun eu: nimic. Pe langa faptul ca ar avea acel frumos sentiment de libertate, si chiar daca ar fi “ramas fara carte de munca” (poate asta-i problema lui), credeti-ma pe cuvant ca orice partid si-ar dori un politician precum Emil Boc. Si o spuna fara a da un sens conotativ cuvintelor. Chiar este un politician bun.
Trecand brusc la alt subiect, unul care nu are absolut nicio legatura cu subiectul expus de mine mai sus, vroiam sa va pun o intrebe: ati auzit vreodata de Sindromul Stockholm? Daca nu, atunci cititi definitia de mai jos:
Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime rapite sau captive care, in timp, incepe sa simpatizeze cu rapitorul. Persoanele captive incep in a se identifica cu rapitorii, ca si un mecanism defensiv, din teama de violenta. Micile semne de bunatate venite din partea rapitorului sunt amplificate, intrucât intr-o situatie de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definitie imposibila. incercarile de evadare sunt si ele percepute ca si o amenintare, intrucât intr-o tentativa de evadare, exista marele risc ca cel rapit sa fie afectat si ranit.
Ca si o consecinta, victima devine hiper-vigilenta in privinta nevoilor rapitorului si nestiutoare in privinta propriilor nevoi. Separarea de rapitor devine tot mai grea pentru victima, intrucat ar pierde singura relatie pozitiva formata – cea cu rapitorul.
Este important de subliniat ca aceste simptome apar in conditii de stres emotional foarte mare.
Sursa: Wikipedia
Adevaratii politicieni mari ai timpului nostru,au fost in urmatoarea ordine:domnul Corneliu Coposu,ion ratiu,marele crestin Ioan Alexandru,care dupa parerea mea a fost cel mai marer pacificator al confesiunilor de pe teritoriul Romaniei,poate un simbol al unitatii Bisericilor Surori: catolica si ortodoxa,ceea ce va decide Dumnezeu in viitor