M-am intors, oameni buni, din “tara lui Alexandru Makedon”!
Exact cum ma asteptam, totul (aproximativ) a fost perfect, iar Makedonia (Nordul Greciei) este, de departe, Raiul pe Pamant! Referitor la prestatia noastra la proiectul european “Tineret in actiune”, echipa Romaniei s-a prezentat exemplar, la fel ca si reprezentantii Bulgariei, Rusiei, Ucrainei si, bineinteles, Greciei!
Eu pe greci ii cunosc foarte bine si datorita faptului ca am trait printre ei un an si jumatate, insa am remarcat lucruri noi in ceea ce-i priveste:
- primarul si preotul satelor nu sunt doi lideri distinsi ai comunitatii, aflati chiar in relatii antagonice - asa cum ii intalnim in satele romanesti - ci se completeaza unul pe celalalt, stau unul langa celalalt, sfatuindu-se.
- credinta lor in Dumnezeu nu este superficiala, nu transforma religia lor intr-o superstitie, iar Sluja de Duminica si Buzukia de Sambata sunt doua momente extrem de speciale pentru ei, inca care toata lumea vorbeste cu toata lumea, in care nu vezi om incruntat sau suparat.
- lejeritatea cu care trateaza sau rezolva o problema este una de invidiat, privirea lor este mereu senina, lipsita de griji si de nevoi, comportamentul lor este unul calm si natural, relatia lor cu strainii este una de respect si exagerata ospitalitate.
P.S.1. Am invatat si un pic de rusa gratie prietenelor Yanna, Dasha si Ana, cu care voi pastra legatura prin intermediul Internetului, si care mi-au promis ca-mi vor citi blogul imediat cum vor ajunge la Moscova! Spasiva i ia tebea liubliu!
P.S.2. O sa revin si cu poze de acolo, caci prietena Andreea, cea insarcinata cu centralizarea tuturor pozelor, mai mult decat sigur doarme la ora asta!
Dar ca sa va faceti o idee, va prezint o poza in care m-am intalnit eu cu … mine insumi, tocmai in apele Kavalei!

