Am avut placerea de a purta o conversatie cu prietena mea Liliana Mihai, medic de profesie, dar care activa ca jurnalist in Romania. Si nu orice jurnalist mediocru, ci unul important. A lucrat la Radio Europa FM, Cuget Liber, Observator, Agerpress, Mediafax, Radio Sky, Radio Mix etc. Doamna Liliana Mihai a decis ca este timpul sa isi faca mai mult curaj si sa plece sa profeseze ca medic in strainatate si, datorita unei oportunitati ivite in extremis, s-a stabilit in Franta.
Iata ce mi-a spus prietena Lili despre viata sa personala si profesionala in “Hexagon”:
Tashy: Este de presupus ca membrii corpului medical si ai celui academic au o mai mare cantitate de respect in Franta. Respectul vine doar pe plan financiar sau este sesizabil si in viata cotidiana?
Liliana Mihai: Spre deosebire de Romania, Franta are un sistem de valori si o ierarhie sociala foarte clara. Prin urmare, respectul despre care vorbesti exista si formal, si financiar. Aici este un lucru de la sine inteles ca vei fi platit cu atat mai bine cu cat pregatirea ta profesionala este mai buna. In Franta, un cetatean respectabil este un cetatean care nu duce grija zilei de maine. La fel, in viata cotidiana, in relatiile de zi cu zi cu ceilalti oameni, un medic, de exemplu, este respectat oriunde merge, indiferent de nationalitatea lui si indiferent cu cine vorbeste. In fata unui medic, niciun francez nu isi permite vreodata sa aiba o alta atitudine decat cea de maxim respect.
Tashy: Nu se poate spune ca poti cunoaste o cultura si o civilizatie in cateva luni. Cultura franceza si cea romana au si elemente comune, mai ales cele privitoare la mentalitate dar si elemente dramatic opuse, mai ales cele privitoare la cultura catolica. Totusi, ce anume v-a frapat in comportamentul cotidian al francezilor?
Liliana Mihai: Ar fi foarte multe de spus… O sa incep cu ce m-a frapat pe mine in prima mea zi in Franta – este o mica povestioara. Locuiam intr-un apartament, vis-à-vis de un spital, astfel incat de la fereastra mea vedeam parcarea institutiei. Evident, o parcare cu plata, prevazuta cu un automat in care cei care veneau la spital bagau fisele cu care isi plateau locul de parcare. Am stat jumatate de zi si am urmarit procedura ca sa vad daca exista vreun francez care nu isi va plati parcarea, tinand cont ca aceasta nu era supravegheata de nimeni. Vreau sa iti spun ca NU am vazut niciun sofer care sa profite de faptul ca parcarea nu este pazita si sa nu plateasca. Gesturile lor erau reflexe : coborau din masina, se duceau la automat, bagau fisele, primeau tichetul, il lasau in parbriz, apoi se duceau in treaba lor. Un alt lucru care mi s-a parut absolut minunat in Franta : nu am vazut nicaieri « pitipoance » si « smecheri » pe strada, implicit a fost o mare usurare sa nu mai aud nicaieri manele. Poate o sa razi, dar pentru mine a fost realmente senzatia de evadare din promiscuitatea din Romania. Aici nu exista asa ceva, ma refer la « fauna » romaneasca, oamenii sunt liberi in convingerile lor, sunt diferiti cultural (in Franta sunt reprezentate toate natiile de pe Pamant), dar sunt civilizati. Nimeni nu isi da « ochii peste cap », nimeni nu isi permite sa fie lipsit de respect fata de cineva (aviz functionarilor romani carora le spun ca in Franta nu ar rezista nici 5 minute cu comportamentul lor), nimeni nu face « misto » sau « caterinca » de o alta persoana. Un alt aspect important legat de cotidian, aici nimeni nu se grabeste. Francezii au, practic, cultura lucrului bine facut. Ti se spune : nu te grabi, ia-ti timpul de care ai nevoie ca sa faci acest lucru temeinic. De aceea, aici oamenii sunt calmi, senini, isi fac treaba cum trebuie, sunt politicosi, respectuosi si… nu pierd timpul pe strada. Cu exceptia marilor orase, aici strazile sunt practic pustii pentru ca francezii sunt la munca sau isi rezolva treburile gospodaresti, nu se plimba aiurea ca sa se afle in treaba, cum spunem noi. Cred ca ma opresc aici cu raspunsul, pentru ca ar insemna sa vorbesc 5 zile numai despre asta. In orice caz, aici respectul si politetea sunt regula numarul 1.
Tashy: Tuturor ne-ar placea un stat cat mai “social” in asigurarea minimului de bunastare dar si un stat cat mai “liberal”cand e vorba de propria noastra libertate. Cat de mult difera, din aceste puncte de vedere, viata de zi cu zi a cetateanului francez de cea a cetateanului roman?
Liliana Mihai: Libertatea cetateanului este un concept de baza in Franta. Fiecare este liber sa traiasca asa cum vrea, sa isi exprime ideile indiferent care sunt acelea, sa-si exprime nemultumirile, mai ales, spre a-i fi rezolvate. Legile franceze sunt clare si respectate de toata lumea (bine, au si ei infractorii lor, este normal, dar ma refer la societatea franceza in ansamblul ei), institutiile statului chiar isi fac treaba in conditii de maxim respect fata de contribuabil si fata de problemele acestuia. Legat de libertatea de exprimare, exista foarte mari diferente intre presa franceza si presa romana. Ca fost jurnalist, am urmarit in mod special acest subiect si, de asemenea, sunt multe de spus, dar o sa mentionez un singur lucru : aici presa este puternica intr-adevar !
Tashy: Franta a fost binecuvantata mereu de o emigratie romaneasca de calitate care a stat la baza culturii sale moderne. Cat de mult mai conteaza astazi romanii in societatea franceza?
Liliana Mihai: Ei, bine, aici avem o problema mare. In momentul de fata, romanii sunt foarte prost vazuti in Franta. Ei nu fac nicio deosebire intre rromi si romani, iar rromii fac 90% numai nenorociri aici. De exemplu, Parisul, Strasbourgul si alte orase mari sunt sufocate de tigani romani care cersesc peste tot : in jurul turnului Eiffel, in parcari, in metrou, oriunde. Francezii nu stiu altceva despre Romania decat ceea ce vad pe strazile lor (adica tigani), unii chiar cred ca Romania este o tara in care este razboi. Este vina mass-media, nu numai cea franceza, marele rau porneste de la presa romaneasca si as indrazni sa spun ca de la televiziunile romanesti in primul rand care promoveaza in principal « stirile de la ora 5 » (am folosit termenul in sens generic) cu violuri, topoare in cap, pitipoance, cocalari, etc. etc…. sau emisiuni « culturale » asfixiate de manele si alte « lighioane ». Aceasta este imaginea pe care noi, romanii, ne-o promovam singuri in lume. Este si normal ca, francezii, fiind oricum foarte nationalisti, sa aiba resentimente in plus fata de romani.
Tashy: Nu e usor sa te stramuti din propria cultura, din randul prietenilor de langa familie. Totusi, daca ar fi sa aveti un sfat, ce ati recomanda tinerilor specialisti romani? Sa isi faca un viitor in Uniunea Europeana sau sa astepte reconstructia tarii?
Liliana Mihai: Tashy, as fi o ipocrita sa recomand tinerilor specialisti sa fie patrioti si sa astepte reconstructia tarii. Mai ales dupa ce am vazut ce inseamna o tara civilizata, nu pot sa fiu necinstita si sa spun : vai, stati acolo si chinuiti-va ca o sa aveti, intr-o zi un viitor ! Prapastia dintre Romania si Europa de Vest este atat de mare incat ma gandesc, sincer, cu ura la politicienii romani care sunt umblati prin toata lumea, care cunosc tot ce iti spun eu acum si care fac pe prostii si vorbesc numai tampenii toata ziua la televizor. Numai ca nu toti romanii au ocazia sa ajunga in Vest, sa vada ce inseamna si sa isi dea seama ca sunt mintiti cu maxim de tupeu si ziua si noaptea in Romania de politicienii care le spun ca totul este foarte dificil de facut. Chiar azi dimineata vorbeam la cafea cu un alt medic roman ajuns de o saptamana aici si faceam o comparatie intre tara noastra si Franta. Am concluzionat ca Romania mai are nevoie de minim 100 de ani ca sa atinga un nivel decent. Vreau sa spun cu asta ca tinerii ar face bine sa nu isi iroseasca viata si sa-si incerce sansa in alta parte, fara teama, pentru ca nu au nimic de pierdut !
Tashy: Daca ar exista vreun motiv anume, care ar fi acel motiv care v-ar determina sa va intoarceti in Romania?
Liliana Mihai: Viata este plina de surprize, nu stiu, dar ar trebui sa am un motiv de o importanta cosmica pentru a decide sa ma intorc in Romania. Altfel, momentul cand m-am decis sa plec din Romania si m-am dus sa-mi iau biletul de avion, l-as descrie cam asa : « Bucuresti-Paris : one way ticket ! »
Exceptand /* List Definitions */ @list l0 {mso-list-id:1631520004; mso-list-type:hybrid; mso-list-template-ids:-591617174 67895311 67895321 67895323 67895311 67895321 67895323 67895311 67895321 67895323;} @list l0:level1 {mso-level-tab-stop:36.0pt; mso-level-number-position:left; text-indent:-18.0pt;} @list l0:level2 {mso-level-number-format:alpha-lower; mso-level-tab-stop:72.0pt;, cred ca este cel mai realist si de bun simt interviu citit aici.
Nu fi rautacios… Am reparat problema