Frustrarea este cel mai cinic sentiment pe care poate sa-l aiba o fiinta umana. Este sentimentul care ne apasa pe toti, mai ales in ultimii ani de zile. O nevoie satisfacuta genereaza alta nevoie mai mare. Nevoia, la randul ei, genereaza intotdeauna un sentiment de frustrare, care se amplifica direct proportional cu marimea nevoii nou aparute.
Din aceasta cauza spuneam ca este un sentiment cinic si pervers. Oricat ai incerca tu sa combati acest sentiment, el se reintoarce la tine intr-o forma sporita. E ca si cum te-ai lupta cu morile de vant.
Oamenii, in genere, au o “personalitate” dubla. Daca in privat sunt tristi si dezamagiti, odata iesiti in public isi aplica acea “persona” (masca) care sa le ascunda sentimentul. Functioneaza. Functioneaza in mai toate cazurile, pentru cam toate sentimentele. Ironia sortii face ca oamenii sa nu poata musamaliza sentimentul de frustrare. Frustrarea este un promotor pentru toate sentimentele negative. Totul pleaca de la frustrare si se sfarseste din frustrare.
Pana acum credeam ca ura este cel mai groaznic sentiment pe care il poate avea un om. Gresit! A uri este o alta versiune a iubirii. Ura este iubirea sponsorizata de frustrare. Cand iubeste pe cineva foarte mult si simti ca acea iubire nu ti se materializeaza in realitatea ta concreta, devii frustrat. Dupa ce ai trecut de acest intermediar, treci prin mai multe stari de spirit. Mai intai devii suparat si trist. Dupa aceea devii nervos si manios pe toata lumea, culminand cu sentimentul de ura. Frustrarea este unealta diavolului care te face sa devii manios pe toata lumea, cand in realitate esti manios pe tine. Frustrarea te conduce intotdeauna sa dai vina pe alte persoane, cand in realitate singurul vinovat esti tu.
Poate ca acest sentiment de frustrare a fost insuflat oamenilor din cauza acelei nevoi naturale de a fi salvati din iluzie. De cele mai multe ori privesc in gol si observ ca totul poate disparea daca sufletul meu isi propune asta. Mintea intotdeauna imi neaga ideea ca ar fi si altceva dincolo de realitatea noastra concreta. Unealta prin care mintea reuseste sa ma persuadeze si sa-mi nege orice gand de separare de teluric, este frustrarea. Mintea imi inunda corpul cu sentimentul de frustrare, care-mi genereaza la randul sau un sentiment de descurajare cum ca orice lupta impotriva negativitatii este in zadar.
Eu in momentul de fata, in momentul cand compun acest … hai sa-i zicem … articol, sunt frustrat din cale afara, iar sentimentul imi inunda toate celulele corpului. Chiar imi doresc sa scap de acest sentiment pentru totdeauna. Vreau sa nu mai faca parte din viata mea. Vreau sa ramana ca o amintire neplacuta pentru care nu mai simt nimic. Imi doresc ceva utopic. Chiar imi doresc din tot sufletul. Imi doresc o schimbare radicala in viata mea. Vreau sa traiesc bine, vreau sa mi se recunoasca toate eforturile, vreau ca lucrurile rele sa dispara din viata mea si vreau ca Dumnezeu sa-mi auda frustrarile.
Nu o sa-I cer niciodata lui Dumnezeu sa-mi schimbe fizic lumea in care traiesc, ci vreau sa-mi “fure” pentru totdeauna sentimentele, starile de spirit, trairile cele mai negre. De putine ori I-am cerut lui Dumnezeu ceva, de cele mai multe ori i-am multumit pentru ca am ajuns pana aici, insa de data asta Il rog din toata inima sa ma ajute sa-mi vad, sa-mi simt lumea altfel. Vreau sa ma vindece de frustrare!
P.S. Va rog sa-mi scuzati incoerenta. Va rog sa ma scuzati acest articol. Trebuia sa ma descarc odata s-odata. Cred ca acum imi simt sufletul mai gol si pot sa-mi continui drumul.
Frustrarea, in dictionarul de sociologie apare astfel: (lat. frustarri, „a am?gi, a în?ela”), stare afectiv? negativ? generat? de apari?ia nea?teptat? a unui obstacol real sau imaginar în calea satisfacerii unei trebuin?e, atingerii unui scop sau îndeplinirii unei dorin?e.
Frustrarea determin? modific?ri neuro-vegetative(accelerarea pulsului, hipertensiune arterial?, hiperglicemie etc.) ?i psihice (sc?derea sensibilit??ii perceptive, regresie mintal?, rigiditate comportamental? ?.a.).
Frustrarea poate fi primar? (cînd lipse?te obiectul satisfacerii trebuin?ei) ?i secundar? (cînd apare un obstacol ce blocheaz? comportamentul orientat spre obiectul dorit). La adul?i, frustrarea provoac? reac?ii normale sau patologice în func?ie de intensitatea motiva?iei, structura personalit??ii, toleran?a la frustrare, modul de socializare ?i modelele socio-cultu-rale.
Frustrarea se poate manifesta într-o form? mascat?. Conform ipotezei frustrare-agresivitate, propus? în 1939 de N.E. Miller, J. Dollard ?i L.W. Dood de la Universitatea Yale din S.U.A., la originea comportamentelor agresive s-ar afla starea de frustrare. Frustrarea duce la agresivitate mai ales cînd obstacolul este atribuit unei persoane considerat? ostil?, cînd cultura sau subcultura în care a fost socializat respectivul individ impune un r?spuns agresiv, cînd situa?ia concret? are o puternic? for?? de incita?ie (T. Bogdan, 1983). Ipoteza frustrare-submisivitate-religiozitate, propus? ?i verificat? în cercet?rile de sociologia religiei explic? religiozitatea prin inciden?a factorilor de frustrare asupra personalit??ii de tip submisiv.
Frustrarea apare si in cazul colegilor care ne tot opresc din activitate pentru a le oferi un mic ajutor, un raspuns la o intrebare, un obstacol care ne impiedica sa ne ducem la bun sfarsit proiectele, in timp util.
Indicat ar fi sa utilizam si “nu” – care nu este chiar nepoliticos. E un raspuns ca oricare altul. Ca si “Da”. Diferenta e un suflet linistit si o viata mai lunga.
La iubit,sau iubita,nu se renunta.Reciprocitatea,este un argument in plus.Daca frustarea,nu are drept cauza iubirea,restul cauzelor nici nu mai trebuie luate in consideratie.Ele sunt simple banalitati.
Wonderful write-up, this is very similar to a site that I have. Please check it out sometime and feel free to leave me a comenet on it and tell me what you think. I’m always looking for feedback.
………………………………………………………….
Daca dl Plesu ar edita o ‘Incursiune simplista’ in terminologia filosofiei umanitatii – incepand cu cea antica: greaca, latina, sud-americana si asiatica – cititorii de limba romana(pentru inceput, pana la traduceri)ar castiga pe nesimtite in: liniste interioara si respect de sine si de aproape; tot mai des … virtual.
………………………………………………………….. Dupa o Revizuire a gandirii noastre PERSONALE(drepte!?, pe parcursul retrospectivei filosofice multi-milenare, observam ca felul complex de gandire al omului este responsabilul direct de Binele armonios pe care il simte.
Cu cat nivelul de spiritualitate al unei persoane se ridica, cu atat … gradul de frustrare scade!
Nevoile=libertati
libertati intelese=nevoi implinite = virtute
virtutea este intelepciune traita!
“O nevoie satisfacuta genereaza alta nevoie mai mare”.
……….
Predicatul “genereaza”(inconstient,parca!) este motorul negativ si nespiritual al expresiei de obligativitate majora.
Spiritualitatea inalta exclude frustarea.
Personal , cred ca marele obstacol este dat de infatuare si invidie, mai ales in cazul persoanelor cu o pozitie sociala inalta, infatuarea creaza un baraj pentru cei din jur care ar veni cu idei (de aici, ei pot fi frustrati) , pentru ca EL le stie pe toate si nici macar nu va accepta sa asculte o alta parere, de unde va rezuta o stagnare,sau chiar involutie, in toate.Invidia, la fel de negativa la orice persoana, din orice strat social, este devastatoare, pentru ca se manifesta prin multe forme, unele doar orale (defaimare, imprastierea de informatii false si acuzative, etc.) si ajunge la apogeu , prin sabotaj al persoanei invidiate, sau chiar al institutiei, implicit al intregii economii nationale.Din pacate, la romani , amandoua aceste “calitati” sunt pe post de virtuti nationale, de unde toti visam sa fim presedinti de tara,si nu mai avem nici o capra!
“Incearca sa-ti faci datoria si vei afla indata cine esti”.
Johann Wolfgang von Goethe
Buna dimineata,
Visez sa gasesc aici, intr-o buna dimineata:
- o atmosfera efervescenta; … de zilnica reflectie profunda pentru a da material de gandire mai marilor hotaratori ai tarii.
- visez ca acestia sa consulte zilnic aceste articole si comentarii. Sa gaseasca aici solutiile exacte la framantarile cetateanului si a cetatii.
…In acest mod consider eu ca putem fi utili – noua insine.
Sa ne fie foarte clar ca marele BINE facut aici se va rasfrange asupra noastra – si prin perceptia de realizare colaborarii directe -ideatice- la succesul colectiv: ierarhic dupa o scanare nesubiectiva.
NU FACEM UN BINE nimanui – daca ne gandim in profunzime.
Ne organizam , eficient sidemn pentru a putea trai in demnitate si prosperitate=fosta supravietuire neandertala.
Avem la dispozitie o perioada de timp – ori, altfel marcat:
o sansa unica! a noastra ca generatie-natiune pentru a ne arata noua insine ce putem?/cine suntem?
… sa ne meritam BINELE pe care il folosim -prin truda inaintasilor nostri.
Constientizand toate acestea – grosso modo, puse aici spontan – ne vom inalta aspiratiile noastre spre alte culmi ale cunoasterii sentimentului de de armonie si fericire in viata.