Vicepresedintele democrat-liberal Theodor Stolojan spune ca partidul are nevoie de o reorganizare puternica pentru a nu se ajunge la situatia in care a fost Partidul Social Democrat in perioada 2001-2004, cand devenise un partid-stat.
Ce omite domnul Stolojan sau nu vrea sa recunoasca este ca PDL a ajuns deja in situatia pe care o mentioneaza. Chiar se apropie, daca nu chiar este, un partid-stat. PDL nu mai are caracteristicile unui partid normal ci caracteristicile unui clan. Multe sunt problemele pe care le are partidul portocaliu dar, printre cele mai grave, as puncta cateva:
- PDL nu are un lider autentic in interiorul partidului, un lider respectat, autoritar dar cu care sa se si poata discuta si care sa stie sa asculte. Domnul Basescu poate juca acest rol dar, fiind un element extern (cel putin constitutional) partidului ii lipseste orice parghie de control sau influentare al propriului lider. Chiar daca s-ar fi aflat in interiorul partidului, domnul Basescu cu greu ar putea fi convins sa accepte pareri contrare propriului sau mod de gandire.
- PDL a mizat prea mult pe insertii de elemente straine partidului: ramura dezertoare liberala, diversi primari sau consilieri locali, senatori si deputati, directori de deconcentrate, oameni care s-au alturat partidului doar datorita conjuncturii, fie fortat fie din interes. Doua sunt aspectele care sar in ochi: pe de o parte, „umflat” atat de mult cu atatia politicieni de conjunctura, PDL poate estima cu greu care este baza reala a partidului. Pe de alta parte, PDL s-ar putea gasi in situatia ca si lui sa-i fie „furati” oameni, ajungand, poate, intr-o crunta minoritate. Si aici se poate face o similitudine perfecta cu ce s-a intamplat cu PSD dupa 2004.
- Luptele intestine care au inceput deja sa apara nu sunt neaparat rezultatul unui management defectuos si rahitic ci, mai degraba, prea multelor promisiuni pe care PDL le-a facut sponsorilor si sustinatorilor in campania prezidentiala. Acum, retras in linistea Cotrocenilor, presedintele Basescu lasa pe umerii partidului indeplinirea tuturor promisiunilor pe care domnia sa le-a facut diverselor grupuri care l-au sustinut. Promisiuni pe care partidul nici nu poate si nici nu prea ar mai vrea sa le indeplineasca. Caci are si el proprii lui oameni care ar trebui „multumiti”.
- Infantilitatea si neprofesionalismul actului guvernarii ultimelor luni lasa sa se cristalizeze impresia ca PDL nu dispune de specialistii necesari pentru a intocmi o guvernare solida: fie din cauza absentei cu desavarsire a vreunei doctrine coerente dar, mai ales, reticentei diversilor tehnocrati de a-si alatura numele de clanurile Udrea, Cocos, Berceanu, Flutur s.a.m.d. Caci ministri ca Vladescu sau Oprea nu sunt decat niste fantose prafuite aduse la guvernare doar pentru a impresiona: fie PNL, fie PSD. Insasi insistenta cu care PDL incearca sa se defineasca drept partid „de dreapta” seamana cu disperarea cu care se agata inecatul de un pai. Sunt convins ca daca PSD ar accepta un rol subaltern pentru urmatorii 3 ani, PDL s-ar declara imediat de stanga pentru a face posibila o asemenea coabitare.
- Politica paguboasa pe care a dus-o PDL in ultimii ani de a distruge PNTCD, PNL, PSD isi face resimitite efectele tocmai acum cand, eliberat de povara atator alegeri succesive, PDL trebuie sa inceapa sa construiasca. Un partid care s-a obisnuit sa distruga nu poate sa conceapa ca trebuie sa-si suflece manecile si sa inceapa sa faca treaba.
- Comportamentul politic dur, la limita suportabilului pe care l-a avut PDL in administratiile locale a generat un val de dispret si respingere din partea clasei de mijloc, cea care genereaza in mod real, actul de administrare a teritoriului. Profesori, medici, ingineri, militari, politisti, avocati, toate categoriile sociale improscate cu noroi de dragul campaniei electorale, cu totii incep sa respinga modelul autoritar portocaliu. In plus, institutiile statului din teritoriu incep sa resimta dureros prea desele schimbari si inlocuiri in propriile organigrame, incat, in acest moment, exista o teama de a actiona in conformitate nu numai cu legile, dar chiar si cu programul de guvernare al Guvernului Boc IV.
Nu stiu ce ar dori sa reformeze domnul Stolojan in PDL dar, daca chiar si-ar dori asta, cred ca PDL ar trebui sa-si gaseasca un lider adevarat, complet independent de presedinte. Captiv in plasa domnului Basescu, PDL are cel mai mare dusman tocmai in presedintele tarii.
