Am primit de la un cititor al blogului o scriitura geniala, in care pamfleteaza parcusul  anevoios dar pe final triumfator al … blondelor institutionale in aceasta grea viata. Mi-a placut foarte mult acest text asa ca am zis sa vi-l  arat si dumneavoastra.

Blonda institutionala

Ii sesizezi prezenta de cum pasesti, intr-unul din nefastele tale momente ale vietii pregul oricarei institutii guvernamentale. Amprenta sa e impregnata peste tot in fatidica institutie, de la jandarmul timorat ce pazeste intrarea in „turnul puterii” pana la cabinetul sefului acestor anonime agentii sau directii guvernamentale raspandite cu generozitate pe intreg teritoriul tarii.
Portretul „blondei” institutionale incepe cu absolvirea grabita a vreunei facultati obscure de provincie, la o specializare ce trebuie musai sa se termine cu „politic” sau „international”. Continua  apoi cu aducerea sa in „echipa” sefului, mai mult ca pata de culoare si sugativa a refularilor micilor adversari politici ai „sefului”. Adusa finalmente si instalata pe un fotoliu moale (neaparat de firma) la dreapta sefului, tanara blonda bruftuluieste pe toata lumea, da lectii tuturor, le stie pe toate si le face pe toate.
In schimb, pentru ea, seful nu mai este o persoana, este un obiect de cult. O veneratie diurna si (spera ea!) nocturna. Rozaliul fost sef contabil la CAP-ul obscur dintr-un sat si mai obscur nu mai este Ionel ci Jean, nici Mitica ci…Mitu si nici Ghita ci…Jorj !
Blonda asteapta tremurand vizita inopinata (dar indelung pregatita) a vreunui sefulet de la Bucuresti, in speranta impiedicarii privirii acestuia de prea machiatele-i gene. Atunci, scoate din garderoba toate hainele vechi, tocmeste pe batrana croitoreasa a cartierului, modifica, taie si coase ca sa-si puna la punct tinutele ce vor fi atarnate pe silfidicu-i trup: una pentru primirea oficiala, una pentru cina de la cabana si una pentru micul dejun (cine stie de unde sare iepurele !). Pentru lenjerie…nu-si face probleme: si-a cumparat un set de 12 bucati de la bazarul targului. Chinezesti ! Dar, avuse grija prea inteleapta sa mama sa inlocuiasca etichetele cu altele din vremuri mai bune.
La masa oficiala, sponsorizata din belsug de vreun mic macelar local, blonda noastra rade elegant la glumele porcoase ale demnitarului bucurestean, toarna in pahare, imparte servetele, sterge pete, isi arata discret nurii obositi, in speranta ca, intre doua ragaituri si-un pahar de tuica, vreunul din insotitori sa o remarce….neaparat profesional.
In rest, e mana dreapta (si stanga) a sefului, intervine peste tot, stie tot, face tot. Nu se face nimic in institutie fara ca ea sa stie. in secret, insa, aspira spre puteri mai mari, spre centrul de influenta de la Bucuresti. Acolo este visul ei, aproape erotic,  pe care il are in fiece noapte.
……..……..……..……..……..……..……..……..……..……..……..……..……..……..
Coboara, se ridica, se taraie, zgarie si tipa dar, in cele din urma obtine privirea dorita a functionarului guvernamental de la capitala. si, odata cu languroasele sale vorbe va veni si functia dorita. De aici va scruta orizontul, isi va plasmui urmatoarea etapa a viitorului sau. Dar, pana atunci, se va razbuna pentru umilintele si ragaielile de care a avut parte si pe care le-a contabilizat una cate una spre a-i fi de folos atunci cand seful, fie el Jan, Mitu sau Jorj vor fi pierdut functiile pe care le ocupa vremelnic.

Articole din aceeasi sfera

• 29/08/2009 -- Sa radem de Boc si Basescu (1)
• 05/10/2010 -- Pana cand va mima poporul nemultumirea? (0)
• 20/08/2010 -- Cel mai amuzant loc de pe net: Basescu’s Facebook (5)
• 10/02/2010 -- “Proasta” de Ridzi i-ar face cu ochiul “Chiorului” (4)
• 06/02/2010 -- “Rockerul” Mircea Badea se dezlantuie in gura presei (3)