M-am tot intrebat cine este acest Print Paul sau Paul Lambrino si care este treaba cu el de e asa inversunat impotriva Casei Regale. Recunosc ca nu as fi vorbit vreodata despre el, cu toate ca a ramas mereu pentru mine un personaj care-mi provoaca multe semn de intrebare, daca nu as fi citit un foarte interesant articol scris in Q-Magazine, intitulat Paul Lambrino si himerele unei “regalitati” inexistente. Pe scurt, Inalta Curte de Casatie si Justitie recunoaste ca Paul Lambrino este nepotul lui Carol al II-lea si ii recunoaste mostenirea mobila si imobila, dar in niciun caz cea nobiliara, cum fals incearca el sa argumenteze.
In orice caz, cititi articolul foarte interesant din Q-Magazine:
Decizia de ieri a ICCJ vine sa recunoasca interesul Republicii pentru institutia Regala. Dar acest lucru nu ar trebui sa inceapa cumva cu recunoasterea, de catre acelasi ICCJ, a ilegalitatii actului fortat de abdicare din 1947? Dupa 21 de ani de lupte in tribunale, Paul Lambrino clameaza o victorie “a la Pirus” asupra Familiei in care vrea sa intre cu forta. Decizia de ieri a ICCJ aduce o slaba consolare ramurii nelegitime create de Carol al II-lea prin succesivele sale acte de dezertare, abandon si abdicare de acum peste 80 de ani.
Ce constata ICCJ?
Justitia romana, indiferent de nivelul ei, nu poate constata decat ceea ce se cunoaste si Istoria deja a statuat: ca Mircea Grigore Lambrino este fiul biologic al lui Carol al II-lea si, drept consecinta, Paul Lambrino îi este nepot biologic. Pana aici nu este nimic de comentat sau de contestat. În definitiv, legile biologice si natura umana nu pot fi întrerupte sau declarate nule.
Tot Justitia romana constata ca Paul Lambrino are dreptul sa fie succesor al mostenirea tatalui si bunicului sau. O mostenire de care sa se leaga, de fapt, tot acest proces prin care Paul Lambrino a încercat sa duca în derizoriu institutia Casei Regale. „Mostenirea” pe care i-o acorda de fapt ICCJ prin decizia sa nu este altceva decat masa succesorala mobila sau imobila a lui Carol al II-lea, cu alte cuvinte averea bunicului. O avere si o mostenire pe care nimeni nu i-a contestat-o niciodata, dar care, din nefericire pentru domnul Lambrino nici nu prea exista. Regele Ferdinand avea sa-l dezmosteneasca, în 1926, de altfel pe Carol al II-lea dupa momentul dezertarii, casatoriei nerecunoscute si al abdicarii, lasand prin testament practic întreaga mostenire nepotului sau, care avea sa devina Regele Mihai.
