Ma puteti numi nihilist, anarhist sau pur si simplu pueril, insa refuz sa ma pun in genunchi si sa plang de mila natiei careia ii arde … CASA. Tara asta merita aproximativ tot ce i se intampla, neamul romanesc nu a invatat absolut nimic din Democratie, romanul de rand nu o sa inteleaga niciodata ca el este cauza a tot ce i se intampla, si nu efectul sau, si acest lucru fiind in stransa complicitate cu alegerile sale irationale, entuziasmul sau nefondat si … amorteala colectiva a ultimelor 20 de ani.
Cu toate ca am scris acum cateva luni despre acest subiect sensibil – chiar unul care instiga la revolutie pentru unii, nu ma pot abtine sa nu vi-l amintesc:
Parafrazez pe Mircea Badea: “Singura sansa ca tara asta sa se insanatoseasca este ca mai intai sa arda casa si sa se aleaga praful. Poate molecula din praful asta ar mai putea avea o sansa sa creasca altfel”.
Nu stiu daca Mircea Badea este anarhist, nihilist sau revolutionar. Nu ma intereseaza. Rezonez foarte mult cu fraza de mai sus, indiferent de cine este emitentul ei.
Raman la ideea ca Romania nu a facut multe schimbari constructive imediat dupa Revolutie, dar daca e sa plecam de la premiza ca totul a fost “ras” dupa 1990, si am inceput, noi, cu totii, sa construim o “casa noua”, am construit-o fara temelie, fara ferestre, fara acoperis, si, mai mult de atat – poate si cel mai grav lucru – fara fond (fara dulapuri, fara paturi, fara mese etc.).
Daca vrea cineva sa defineasca cat mai exact tara asta sinistra, greu de inteles, aparent complicata, o poate defini prin doar 3 cuvinte: FORMA FARA FOND.
Cred ca nu ma mai poate contrazice cineva cand afirm ca trendul Romaniei este abrupt descendent si fara nicio sansa de redresare, si asta din cauza imprumuturilor nesabuite, din cauza masurilor draconice de taiere a salariilor bugetarilor si pensiilor, de crestere a impozitelor si taxelor, si multe astfel de cretinisme – pe care unii semidocti le-ar numi “management defectuos”.
Impactul cu falimentul este imiment. Totusi, pana la lovitura de gratie, care ne-ar trimite complet la pamant, ar mai fi cativa ani (maxim 5 dupa parerea mea). Intrebarea legitima este urmatoarea: Casa oricum o sa arda. Noi ce facem? O “admiram” cum arde, chinuindu-ne? Sau aruncam “benzina” pe ea punand capat suferintei mai repede? Stiu, este o alegere crunta, dar karma noastra colectiva ne-a trimis pana in acest stadiu.
Tara asta este ca o persoana cu o boala incurabila, in stadiu terminal (nu degeaba a numit-o Presedinte drept “muribunda”). O vedem cum se chinuie, o vedem cum implora sa-i curmam suferinta mai repede, dar totusi nu o facem. Suntem pusi in fata unui act de cruzime. Privim cum se chinuie? Sau ii curmam suferinta?
Afirmatiile lui Mircea Badea, daca le analizezi cu atentie si incerci sa decodezi cat mai exact metafora, duce la un adevar imuabil: Sa curmam suferinta acestei tari. Sa se aleaga praful, si numai in suferinta ne vom putea schimba mentalitatile imbolnavite si, de ce nu, vom pretui mai mult ce avem. Sa incercam sa fim cativa ani “homeless”, sa dormim prin “corturi” sau in “aer liber”, iar frustrarea poate ne va impulsiona sa construim o casa adevarata,una simpla, dar cocheta, o casa pentru toti, nu doar pentru unii, un camin, nu un bordel, un loc unde nu vom mai putea auzi gajaiturile lui Guta, hahaitul Marinarului, nu vom mai putea vedea moaca lui Bercea Mondialu, slugarnicia lui Boc, aerele lui Udrea si banii lui Videanu.
Daca va mai amintiti, in 1990 asteptam cu sufletul la gura sa vina americanii sa salveze tara. Acum pe cine sa mai asteptam? Cine are curajul sa fie calaul Romaniei muribunde? Cine se-ncumeta s-o renasca?
Dupa cum ziceam , adevarul din aceasta postura nu ma sperie!Adevarul este unul singur, doare, ustura, frige!Nimic nu ma inspaimanta , poate doar un singur lucru :”nihil sine Deo”-nimic fara Dumnezeu!
Nu ma lamentez, nu plang si imi pare rau de situatzia creata geo-politic-economic, nu voi mai iesi in strada, incerc sa respir(daca mai pot) pana data viitoare cand voi lua decizia de a pune stampila acolo unde trebuie si pe cine trebuie.Totul este sa apara altcineva pe firmament! O alta forma de guvernare decat statul ,alti oameni, alte partide, alte…alte…pana atunci imi ramane doar crudul adevar care nu tzine de foame, de sete sau de cald.Le inving eu…doara sunt roman neaosh.”De ma voi scula, pre multi am sa popesc “. Buna scriere, bun articol.Cu respectul cuvenit, Bilutza.