Mai degraba as zice ca el se inscrie in cadrul unui fenomen global, ce a dat nastere unor lideri populisti si carismatici, gen Sarkozy, Berlusconi, Putin, Hugo Chavez.

Daca se poate vorbi de dictatura atunci cu siguranta e o noua forma de “dictatura”. Ea respecta totusi limitele legale, pastreaza libertatile civile, printre care inclusiv si mai ales cea a presei, si se bazeaza pe sustinerea reala a maselor.

Ce e fascinant in toate aceste cazuri e faptul ca ascensiunea lor politica s-a datorat in mod ironic, chiar presei. I-am putea defini mai bine drept niste “vedete de model hollywoodian”, prin faptul ca scandalurile provocate de ei nu au fost nimic altceva decat o forma de publicitate. Fie ea, chiar si negativa, in final tot in beneficiul lor a lucrat. Poate si din cauza asta libertatea presei este respectata in continuare.

Eu am acum toata admiratia pentru Basescu. Mi se pare genial cum a reusit sa exploateze intreaga campanie mediatica starnita impotriva lui, prin utilizarea unui singur cuvant: “mogul”. Poate ca Badea sau Gadea s-ar zgaria pe ochi, sa afle ca au facut parte involuntar din staff-ul lui Basescu.

Parerea mea e ca Basescu nu ar mai fi fost in functie acum daca pret de cinci ani de zile nu ar fi fost atacat atat de violent si continuu, in presa. Aceasta energie a fost disipata, si nu a mai avut efectul dorit in perioada electorala.

Cred ca dupa ce s-a intamplat pe 6 decembrie putem deja sa analizam altfel acest “fenomen Basescu”. Macar sa tragem si sa ramanem cu niste concluzii.