Am ramas siderat de naivitatea, dusa pana la stadiul de prostie, a tuturor celor care comenteaza prin Mass-Media, arestarea lui Necolaiciuc. Mai mult de atat, fatucile si prompteristele vad prin aceasta arestare drept un plus de competenta din partea autoritatilor americana si chiar romanesti, de parca Necolaiciuc era un neica nimeni, cu un geamantan mare de bani, ascuns prin beciurile blocurilor. Gresit!
Sa ne fie bine inteles de la inceput: Arestarea lui Necolaiciuc este doar un joc de campanie, care va aduce destule procente protagonistilor, sau celor care au stat in spatele comandarii acestei arestari. Nu e niciun joc de-a hotii si vandistii, nu e niciun film cu Bruce Lee sau Rambo.
Toata lumea stie unde este Necolaiciuc, mai mult de atat, niste jurnalisti romani chiar au facut un articol, cu poze, cu detalii concrete, despre casa de vacanta in care isi duce traiul Mihai Necolaiciuc, in West Palm Beach, Florida, SUA.
Totusi, nu-mi vine sa cred gradul de prostie si naivitate a jurnalistilor care vad prin aceasta arestare un … act de dreptate, un act de justitie pura. De parca daca era arestat Necolaiciuc, gata!!! … s-a dus si coruptia din Romania si de pe Glob. Eu inteleg rolul unui jurnalist de a relata faptele obiectiv, echidistant etc, dar de aici pana la a abera si a o lua pe aratura, e cale foarte lunga.
Nu trebuie sa fii vreun Einstein sa constati ca nu s-a VRUT pana acum arestarea lui, si se mai tragea de timp pana la inceperea campaniei pentru alegerile prezidentiale. Toata lumea stia, cativa dintre oamenii de televiziune chiar tipau exasperati si disperati: Necolaiciuc traieste bine mersi in Viena. Era localizat, stia lumea cum arata, era urmarit international, dar era mult prea devreme sa-l aresteze si sa spuna: Haaa! Iata hotul. Noi l-am prins. Datorita noua coruptia din Romania a fost estompata, adevarul a iesit la suprafata ca undelemnul, si tot felul de stereotipii de-ti vine greata. Daca se producea arestarea mult prea devreme, pana la alegerile prezidentiale lumea ar fi uitat acest episod. Trebuia sa fie nou, proaspat si sa ramana acest act de curaj, de vitejie (mi-e greata deja!) intiparit cat mai mult timp in mentalul colectiv.
Ideea era foarte simpla, si o s-o rezum in cateva cuvinte, deoarece mi se pare ca m-am intins prea mult sa explic un fenomen care e cat se poate de banal si cat se poate de evident. In cateva zile, o sa iasa in fata presei mai multi prezidentiabili, care o sa o sa-si asume aceasta arestare. Vor poza langa suspect si vor spune lumii, mai direct, mai voalat ca: Eu l-am prins. Eu sunt garantul justitiei si a statului de drept in Romania. Votati-ma pentru inca 5 ani.
