Adrian Paunescu s-a stins din viata la varsta de 67 de ani! Inainte sa moara, pe data de 31 octombrie, de pe patul Spitatlului Floreasca din Capitala, poetul ne-a transmis un ultim mesaj, sub forma de versuri:
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei,
Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorsndu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani,
Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
Si tarii mele minima dreptate.
Adrian Paunescu (n. Adrian Paun, 20 iulie 1943, Copaceni, judetul Balti, Basarabia, astazi Republica Moldova – d. 5 noiembrie 2010, Spitalul Floreasca, Bucuresti) a fost un poet, publicist si om politic roman. Paunescu este cunoscut mai ales ca poet si ca organizator al Cenaclului Flacara. A fost unul din cei mai prolifici poeti romani contemporani.
A debutat ca poet in 1960. Din 1973 conduce revista Flacara. Devenit incomod, este destituit in iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacara din Ploiesti din iunie 1985, insa Paunescu devenise cunoscut si pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul Analfabetii, publicat in 1980 in Flacara). In perioada comunista, a fost considerat de multi romani un sicofant pentru felul in care il lauda pe dictatorul Nicolae Ceausescu.
Dupa caderea comunismului nu i s-a permis reintoarcerea la conducerea revistei Flacara, astfel ca, in toamna anului 1990 fondeaza revista Totusi iubirea. In calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul romanesc, o scurta perioada in 1999, si a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1.
Cu toate criticile care i-au fost aduse, Adrian Paunescu ramane un mare poet si o mare valoare pe care a avut-o si o va avea Romania. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Din cate stiu paunescu a facut mult bine societatii romanesti si culturii roamnesti,spunand deschis in versuri ceea ce crede despre Ceausescu si acolitii sai.de aceea a fost marginalizat si p[us la zid.acest titan a continuat sa lupte cu curaj cu toate piedicile care i s-au pus in cale.cenaclul lansat de Paunescu a deschis portile unei pleiade de artisti romani precum Zoea alecu,Angela Bustuchina,nume marcante ale muzicii Folk
dumnezeu sa-l ierte!
Dumnezeu sa-l ierte!
Pierderea unui poet de geniu este o pierdere nationala.Energia acestui titan a inflacarat la propriu tineretul acelor vremuri.”Cenaclul Flacara” ori unde se afla,la aparitia pe secena a maestrului Paunescu,se transforma in torta vie.Istoria neamului tinuta sub obroc zeci de ani,tasnea din pieptul poetului, cu forta unui vulcan in eruptie.Discursul rimat se facea mai bine inteles.Intre cei ce participam se prelingea paraiasul iubirii de oameni si de strabunii neamului.Spiritul paunescian reinvia istoria
romanilor. Speranta prindea aripi.Ceva ,se intrevedea pentru viitor.
Osanalele pentru Ceausescu si Elena lui erau obligatorii, pentru oricine dorea sa nu cunoasca temnitele tarii.Tatal sau un invatator cinstit,pentru convingerile sale liberale le-a cunoscut.Poezia sa se citea printre randuri.Ai fi jurat ca este un anticomunist perfect.Dupa 89 a ramas credincios PSD-ului.Minimalizat,boala a inceput sa-i macine sanatatea.Astazi se afla pe catafalc.Doar florile de la capatai ii soptesc despre capodopera sa si despre spiritul sau sugrumat din fasa comunista.
Am pierdut un mare poet,un suflet mare. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.A plecat sa le scrie ingerilor. Sa-i fie tarana usoara!
La Nivelul “optiunilor fundamentale”(cum obisnuia sa spuna Poetul)
este locul de schimbare a ‘individului -> societate’.
‘Globalizarea mentalitatii noastre’, prin ‘deschiderea la mare’-comunicare’, NE responsabilizeaza la folosirea cuvintelor polisemantice (poli-variatii in gand si in simtire) cu multa cumpatare.
.
Apoi, minciuna trebuie eradicata!
Memoria noastra sa fie in slujba Binelui.
.
Adrian Paunescu – Isi Merita Nemurirea in Istoria Culturii Romane.
Odihneasca-se in Pace!
Ramasitele pamantesti ale lui Adrian Păunescu vor primi respectul cuvenit, duminică, intr-o ceremonie de despartire de rude, prieteni, oficialitati si alti buni intentionati confrati pe – Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu din Capitală.
.
Rugă pentru părinţi
Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.
…..
Pace si Odihna, Sufletului Sau Mare!
,,A murit Adrian Paunescu!” Vestea mi-a strans inima! Amintiri din adolescenta alaturi de Cenaclul Flacara, sentimente de fericire si libertate adevarate. Am mers si am luat din biblioteca un volum de versuri al marelui poet, parca daca as fi recitit versurile domniei sale m-as fi simtit mai aproape de sufletul sau!
Pe dos
,,Pe unde-am fost, prin tara mea
Si vai, era asa frumos,
Imi aparea, imi nalucea
Un buzunar intors pe dos.
Ca sunt eu insumi prigonit
Mi-e dat sa nici nu mai observ,
Cat celorlalti un trist cutit
Le scoate cel din urma nerv.
Revolta n-are nici un rost
Si-asa, si-asa, va fi mai rau
Si toti vor regreta ce-a fost
Cand fiecare-a fost al sau.
Oricum prin tara mea cand merg
Ca printr-un buzunar ceresc
Eu simt ca ma invart in cerc
Si tara nu mi-o mai gasesc.
Numai paragini peste tot
Si o uitare fara timp
Si oameni tristi ce nu mai pot
Si viata lor si-o dau la schimb.
Dar noi parem cu totii morti,
Daca am fost vreodata vii,
Atat gunoi e pe la porti
Si-atatea case sunt pustii.
Ne-au confiscat de tot cei mari
Si viata si pamant si trup
Doar vechi vulcani particulari
Cateodata mai erup.
Si uneori as mai pleca
Sa uit si chinuri si poveri,
Cand vad si eu ca tara mea
E-o gara catre nicaieri.
Dar sunt bolnav sa stau aici,
Pentru-a murit impetuos,
In tara cu salarii mici
Ca un costum intors pe dos.”
19 noiembrie 1986, poezie scrisa intre Sibiu si Targu-Mures:(din volumul de versuri ,,Poezii Cenzurate’’-1990)
Dumnezeu sa-l odihneasca !