Sunt satul pana peste cap de sintagma fundamental gresita conform careia “publicul face agenda televiziunilor” sau “televiziunile se muleaza pe cerintele pietei”. Gresit! Nu exista cerintele pietei, iar televiziunile, ca formatori de opinie creeaza agenda publica. Aceasta este premisa de la care trebuie sa plecam.

Omul, publicul telespectator, dupa ce vine de la serviciu, are rutina formata in a se uita la TV, indiferent de program. Exact ca in cazul experimentului lui Ivan Pavlov. Cainele vine si saliveaza cand aude clopotelul, chiar daca mancare cu care a fost obisnuit nu mai exista. Si asta datorita legii “reflexului conditional” — adica, raspunsuri reflexe precum salivarea, care nu apareau decat conditional, ca urmare a unor experiente precedente ale animalului.

Aceeasi lege se aplica si in cazul publicului consumator de media. Indiferent ca este vorba de Magda Ciumac la TV sau “Lacul lebedelor”, tendinta lui este de a se uita la televizor. Si asta datorita/din cauza faptului ca aceasta activitatea “a te uita la tv” a devenit un automatism: fie el ca somnifer, fie ca obiect de adulatie, fie ca obiect de refulatie.

Metaforic vorbind, putem compara consumul de media cu cel de fast-food. Daca de maine ar disparea fast-food-urile (KFC, McDonald’s etc), copiii ar muri de foame sau ar refuza sa mai manance? Normal ca nu! Se vor readapta noilor alimente, si asta datorita instinctului de supravietuire. Vor incepe sa manance broccoli. Intr-adevar, vor stramba din nas la inceput, si asta nu din cauza ca alimentul nu e bun, ci din cauza ca nu erau predispusi la schimbare.

Exact asa se intampla si in cazul consumului de media. Daca de maine ar disparea emisiunile “otv-iste” de pe micile ecrane, credeti ca publicul-telespectator, consumatorul fidel de media, isi va gasi alt hobby cand se va intoarce de la serviciu? Normal ca nu. Se va readapta, se va mula pe noile grile de programe. Vor “manca” prima data un Dan Puric, spre exemplu. Vor stramba un pic din nas, la inceput, dar isi vor da seama ca este o alternativa mai buna, o “hrana” mai sanatoasa decat “fast-food-ul” oferit de “freaky shows”.

Din pacate, dupa ce v-am prezentat situatia, nu prea gasesc solutii pentru a trece la un regim nou de “alimentatie” mediatica. Traind intr-o democratie, nu prea poti impune unui institut media ce tip de emisiuni sa difuzeze, si nici greve ale telespectatorilor nu vad sa fie. Totusi, le poti atrage atentia din cand in cand asupra rolului foarte important pe care mass-media le au in formare. Poate, printr-o interventie divina, mogulii de presa se vor responsabiliza si vor face distinctia intre otv-ism gratis si cultura… necesara sufletului precar.

Pana la urma, sa nu uitam faptul ca nu numai Magda Ciumac a ridicat acele ratting-ului la cer, dar si regretatul domn profesor George Pruteanu cu a lui “Doar o vorba s-ati mai spun”. Asadar, sanse de resurscitare a culturii prin intermediul televizorului ar trebui sa existe.

Trebuie sa existe!!!

Jurnalistul ziarului Gandul, Marian Sultanoiu, ne-a pus o intrebare neinspirata – dupa parerea mea – pe care as dori s-o comentez in cadrul acestei postari, si voi aduce argumente cat se poate de plauzibile care sa-mi sustina modul in care am etichetat intrebarea domniei sale.

Marian Sultanoiu: Actiunile sindicatelor pot transforma Bucurestiul intr-o a doua Atena?

Clar nu! Niciodata. Si stiti de ce? Deoarece grecii sunt hotarati in “luptele” lor sindicale. La romani nici nu-ti dai seama daca este miscare sindicala, greva generala sau serbare campeneasca. Ei se strang in fata Guvernului, Parlamentului sau Presedintiei, mananca mici si beau bere, ard o hora a unirii, le mai cuvanta presedintele Romaniei catarat pe un … ghiveci si batand intr-o caldare, asigurandu-i ca vor primi maine banii, urmand ca ei sa plece acasa cuminti si satisfacuti pentru ce li s-a … promis. Chiar daca  ei stiu ca promisiunea este o mare teapa, ei, sindicalistii, mai vor … sunt sadici, sunt masochisti, le place sa fie mintiti si calcati in picioare.

Am urmarit cateva imagini din Ungaria, si chiar Grecia, unde am vazut adevarate “razboaie” sindicale. Adica, oamenii de acolo nu se jucau de-a greva, nu mimau nemultumirea. Chiar urlau din toti rarunchi, cutremurand geamurile Guvernele lor si indemnandu-l pe premier sa se ascunda sub birou de spaima.

Credeti ca ai nostri Boc sau Basescu dardaie de frica sindicalistilor? Nici vorba! Cred ca se strang la geam si fac glume pe seama lor. In concluzie, Bucurestiul nu are cum sa fie ca Atena, mai ales la nivel de lupte sindicale. Si asta din cauza oamenilor care mimeaza, simuleaza si chiar … sarbatoaresc (daca va vine sa credeti) greva.

Pana cand nu vom intreprinde o lupta sindicala serioasa, in care guvernanti vor face pe ei de frica, nu vom avea credibilitate, vom fi luati la misto de politicieni si “distractiile” pe bani publici vor continua la nesfarsit.

Pe data de 5-6 martie 2010 am participat la Conferinta Internationala “Mass-Media si Educatia”, care a avut loc la complexul Gura Diham din Busteni, conferinta organizata de Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti.

Lucrarea cu care am participat la aceasta conferinta se intituleaza “The impact of online journalism on society”, fiind publicata in cartea Buletinul Universitatii Petrol-Gaze din Ploiesti, vol. LXII – No.1A / 2010, ISSN 1841-6586, pag. 265-270.

Altceva ce va mai pot spune? Nu sunt un mare fan al turismului montan, mai ales cel din Romania, insa ce am vazut la Gura Diham a reusit sa ma fascineze pana si pe mine. Daca aveti ocazia sau drum prin Busteni, nu ezitati sa urcati si pana la complexul Gura Diham. Chiar merita!

Am observat ca este mare frasuiala privind “debarcarea” lui Mircea Geoana de la sefia Senatului Romaniei. Sincer, mi-e cam mila de omul asta. Pot afirma, fara sa gresesc, ca este un “ratat” politic.

Si am argumente foarte solide cand ii lipesc aceasta eticheta: 7 infrangeri de cand a preluat sefia PSD-ului (atat locale, parlamentare, europarlamentare si prezidentiale, cat si infrangerea in fata lui Victor Ponta la Congresul extraordinar al PSD-ului).

Mai ales dupa ce a pierdut sefia partidului, Mircea Geoana este tot mai predispus la atacuri surpriza venite din partea oamenilor la care se astepta cel mai putin. Scaunul de “al doilea in stat” i se clatina tot mai tare, multi fiind cei care ravnesc la acest statut. Pe la TV au aparut tot felul de asa-zisi formatori de opinie, din tabere politice, sau reprezentanti ai societati civile care au afirmat ca destituirea lui Geoana nu este constitutionala.

Haideti sa lamurim si acest aspect, deoarece mi se pare ca este punctul cheie al acestei discutii. Potrivit Regulamentului Senatului Romaniei, articolul 30, Geoana poate fi revocat in una dintre cele 4 puncte ale articolului:

(1) Revocarea din functie a presedintelui Senatului poate fi propusa la cererea a minimum o treime din numarul total al senatorilor, in cel putin una din urmatoarele imprejurari:

a)   Incalca prevederile Constitutiei;

b) Incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului sedintelor comune.

(2) Revocarea din functia de presedinte al Senatului poate fi propusa si de jumatate plus unu din numarul total al senatorilor.

Contestatarii lui Geoana sau cei care doresc sa-i ia locul la presedintia Senatului nu trebuie sa recurga neaparat la primul punct al Regulamentului (ceea ce presupune ca trebuie sa-i gaseasca un nod in papura – incalcand Constitutia sau Regulamentul Senatului) si pot apela foarte usor la punctul al doilea, si anume votul pro-revocare a unui numar de 50%+1 dintre senatori. Si asta in contextul in care grupul PD-L este format din 52 de senatori, numar suficient pentru a forma o majoritate.

Cel putin asa pare sa sune din Regulament. Totusi situatia nu sta chiar asa. Se pare ca nici aceasta varianta nu merge. De ce? Din cauza faptului ca articolul 30, aliniatelele 1 si 2 din Regulamentului Senatului au fost declarate neconstitutionale de Curtea Constitutionala, decizie 601 din 14 noiembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial pe data de 17.11.2005.

Asadar, potrivit site-ului ziare.com, revocarea presedintelui Senatului poate fi solicitata numai de grupul parlamentar care l-a propus, cel al social-democratilor in acest caz, nu de catre reprezentantii altor partide parlamentare.

Cu toate astea, parerea mea este ca Mircea Geoana trebuie sa “abdice” de unul singur. Motivele le-am explicat aici.

P.S. Se tot vehiculeaza numele liderului maghiar, Marko Bella, pentru presedintia Senatului Romaniei. Din partea mea, nu ma deranjeaza absolut deloc ca este ungur, si ca poate deveni al doilea om in stat. Dar ganditi-va cum suna asta pentru ultrasii nationalisti: Daca Traian Basescu ar fi suspendat, presedintele interimar al Romaniei ar fi Marko Bella. Vadim la ora asta cred ca face spume.

Am spus-o clar si in campania electorala, nu mi-e rusine s-o spun nici acum: Imi place Crin Antonescu! Mai mult de atat, a fost singurul politician pe care l-am votat fara strangere de inima, de cand am implinit 18 de ani.

Totusi, cu toate ca are unele derapaje surprinzatoare pentru nivelul sau politic, il putem suspecta de foarte multe lucruri, insa de naivitate nu.  Cu toate acestea, dupa ce s-a reales pentru sefia PNL-ului,  primele cuvinte ale sale au atins utopicul, daca ne raportam la realitatea romaneasca, la reperele valorice care se promoveaza si la care se raporteaza majoritatea cetatenilor: “Voi aduce PNL la 30% la parlamentarele viitoare!”

A nu se intelege ca sunt fan PNL. Am trecut de ceva vreme de febra asta cu partidele. Nu exista partid in Romania care sa nu aiba uscaturi. Si PNL-ul are uscaturi, si PD-L, si PSD. Totusi, vreau sa demontez entuziasmul absurd al Crinului si sa afirm ca in Romania un partid precum PNL nu o sa ajunga niciodata la 30%. Si stiti de ce? Ca nu se muleaza pe sistemul de valori al electoratului romanesc.

Ce-si doreste electoratul romanesc pana la urma de la politica/politicieni? Proiecte fezabile, doctrine, discursuri istorice? Neah! Nici gand. Electoratul din Romania este ahtiat dupa manele (si genul muzica, dar mai ales stilul de viata), este innebunit dupa circ (dupa cine croseteaza mai frumos la TV, dupa cine da cu mopul, dupa cine danseaza cat mai bizar, dupa cine lipeste cele mai multe bancnote pe fruntile manelistilor etc.).

In Romania, un om serios, un om caruia nu-i gasesti multe defecte, un om care refuza se intre in hora cu relicvele politice, un om care are retorica, are logica, nu o sa aiba succes. Stiu, suna paradoxal, dar aceasta este crancena concluzie. In tarisoara noastra daca nu esti cu susul in jos, daca nu vei calca in picioare bunul-simt, cultura, gramatica si reperele valorice, esti de mare porc si nu te poti considera un om de succes, care resursciteaza milioane de oameni (chiar peste 5 milioane la numar) si-i inghesuie buluc la urnele de votare.

In concluzie, Crin Antonescu si-a ales gresit tara, si-a ales gresit natura electoratului-receptor, si-a ales gresit mesajele politice, si-a ales gresit reperele valorice pe care le-a chemat in partid, si-a ales gresit vocatia. In Vest probabil ar fi avut mare succes, aici clar ca nu are. Credeti ca el este de vina pentru “esecele” sale pe plan politic? Normal ca nu. Atunci cine? Bingo! Profilul tarii, profilul electoratului din Romania. Sfat? Sa candideze pentru o functie in PE sau una in viitorul Executiv al UE si sa o lase mai moale cu politica damboviteana.